Măcrișul (Rumex acetosa) este o plantă perenă apreciată pentru frunzele sale verzi, cu gust acrișor și răcoritor. Se cultivă ușor în grădină, rezistă bine la frig și poate produce frunze proaspete timp de mai mulți ani. Este folosit în special la ciorbe, supe, salate și alte preparate culinare.
1. Unde și când plantăm măcrișul?
Măcrișul preferă locurile însorite sau semiumbrite. În zonele cu veri foarte călduroase, o amplasare în care beneficiază de umbră în orele amiezii ajută frunzele să rămână fragede.
Solul ideal este fertil, bogat în materie organică, reavăn și bine drenat. Înainte de semănat, putem încorpora compost bine descompus în stratul de pământ.
Semănatul se poate face primăvara, după ce solul poate fi lucrat, sau la începutul toamnei. Semințele se așază în rânduri, la mică adâncime, aproximativ 1–2 cm, apoi se acoperă cu un strat subțire de pământ și se udă delicat.
Între rânduri lăsăm aproximativ 25–30 cm, pentru a putea întreține cultura și recolta frunzele cu ușurință.
2. Îngrijirea măcrișului
După răsărire, menținem solul ușor umed, fără să provocăm băltirea apei. Udarea regulată este importantă mai ales în perioadele secetoase, deoarece lipsa apei poate duce la frunze mai tari și la apariția mai rapidă a tijelor florale.
Îndepărtăm periodic buruienile și afânăm superficial solul, având grijă să nu rănim rădăcinile.
Pentru o dezvoltare sănătoasă, putem aplica primăvara un strat subțire de compost. Nu este recomandat excesul de îngrășăminte azotate, deoarece poate favoriza creșterea frunzelor în detrimentul echilibrului plantei.
Măcrișul este rezistent la frig și își poate relua creșterea primăvara. În verile foarte calde, frunzele pot deveni mai aspre, iar planta poate forma tije florale.
3. Cum înmulțim măcrișul?
Cea mai simplă metodă este înmulțirea prin semințe. Dacă dorim să obținem frunze mai repede, putem împărți tufele mature primăvara sau toamna.
Scoatem cu grijă planta din pământ și separăm tufa în mai multe porțiuni, fiecare având rădăcini sănătoase și câteva frunze sau muguri de creștere. Plantăm imediat fiecare porțiune și udăm bine.
Măcrișul se poate răspândi și prin semințele produse de tijele florale. Pentru a evita extinderea necontrolată, putem tăia tijele înainte ca semințele să ajungă la maturitate.
4. Când și cum recoltăm frunzele?
Primele frunze pot fi recoltate când plantele sunt bine dezvoltate și au suficientă masă foliară. De regulă, recoltarea începe la câteva săptămâni după răsărire, în funcție de temperatură și condițiile de creștere.
Culegem frunzele exterioare, sănătoase, păstrând centrul plantei intact pentru a permite formarea unor frunze noi. Nu este bine să îndepărtăm dintr-o singură recoltare toate frunzele.
Pentru un gust plăcut, preferăm frunzele tinere și fragede. După recoltare, le spălăm bine și le folosim cât mai curând.
5. Utilizări culinare și precauții
Măcrișul oferă un gust acrișor preparatelor și poate fi folosit în ciorbe, omlete, sosuri și salate. Frunzele conțin vitamina C, dar și acid oxalic, substanță care poate contribui la formarea calculilor renali la persoanele predispuse.
Din acest motiv, măcrișul trebuie consumat cu moderație. Persoanele cu antecedente de pietre la rinichi sau cu recomandări medicale privind limitarea oxalaților ar trebui să discute cu medicul despre consumul potrivit pentru ele. Fierberea și aruncarea apei de fierbere pot reduce o parte din oxalații solubili, fără a-i elimina complet.
Concluzie
Măcrișul este o alegere practică pentru grădina noastră: se cultivă ușor, rezistă la frig și ne oferă frunze proaspete pentru numeroase preparate. Cu udare regulată, sol fertil și recoltare atentă, putem păstra aceeași cultură productivă mai mulți ani.
