Fertilizarea cireșului este una dintre lucrările importante pentru menținerea unui pom sănătos, dezvoltarea ramurilor, formarea mugurilor de rod și obținerea unor fructe de calitate.
Totuși, un cireș nu are nevoie de cantități mari de îngrășăminte în fiecare an. Aplicarea excesivă a fertilizanților, în special a celor cu azot, poate produce mai mult rău decât bine. Pomul poate dezvolta ramuri viguroase și frunziș abundent, dar poate forma mai puțini muguri de rod, iar coroana devine mai deasă și mai greu de întreținut.
O fertilizare corectă trebuie adaptată la vârsta pomului, fertilitatea solului, producția obținută, cantitatea de precipitații și modul în care este întreținută livada.
În zonele cu veri secetoase, cum sunt multe localități din sudul României, fertilizarea trebuie corelată și cu disponibilitatea apei. Nutrienții nu pot fi absorbiți eficient dacă solul este foarte uscat sau dacă rădăcinile sunt afectate.
1. De ce nutrienți are nevoie cireșul?
Cireșul are nevoie de elemente nutritive principale, secundare și microelemente. Fiecare îndeplinește funcții diferite în dezvoltarea pomului.
Azotul (N) – pentru creșterea ramurilor și frunzelor
Azotul contribuie la:
- formarea frunzelor și a clorofilei;
- dezvoltarea lăstarilor;
- sinteza proteinelor;
- creșterea suprafeței foliare;
- susținerea dezvoltării vegetative.
Un deficit de azot poate determina frunze mici, îngălbenire și creștere slabă.
În schimb, excesul de azot poate determina:
- creșterea exagerată a lăstarilor;
- îndesirea coroanei;
- umbrirea ramurilor productive;
- întârzierea maturării lemnului;
- reducerea calității mugurilor de rod în anumite condiții;
- sensibilitate mai mare la unele probleme fitosanitare.
Azotul trebuie administrat în funcție de vârsta pomului și de vigoarea acestuia. Un cireș care crește deja foarte puternic nu are neapărat nevoie de mai mult azot.
Fosforul (P) – pentru rădăcini și metabolismul energetic
Fosforul participă la:
- transferul și stocarea energiei în celule;
- dezvoltarea rădăcinilor;
- procesele de înflorire și fructificare;
- formarea și maturizarea țesuturilor.
Deficitul de fosfor poate reduce vigoarea generală a pomului, dar simptomele nu sunt întotdeauna ușor de identificat vizual.
Fosforul este relativ puțin mobil în sol. De aceea, aplicarea lui la suprafață nu garantează că va ajunge rapid în zona rădăcinilor active.
Este recomandat să fie administrat în funcție de analiza solului, mai ales înaintea înființării unei livezi.
Potasiul (K) – pentru reglarea apei și calitatea fructelor
Potasiul este foarte important pentru cireș, deoarece participă la:
- reglarea echilibrului hidric al celulelor;
- activitatea enzimelor;
- transportul zaharurilor;
- fotosinteză;
- dezvoltarea și calitatea fructelor;
- rezistența fiziologică la stresul hidric.
Un nivel insuficient de potasiu poate afecta creșterea și calitatea producției.
Totuși, mai mult potasiu nu înseamnă automat cireșe mai dulci sau mai mari. Excesul poate perturba absorbția magneziului și, în anumite condiții, a calciului.
Calciul (Ca) – pentru structura țesuturilor
Calciul contribuie la:
- stabilitatea pereților celulari;
- integritatea membranelor;
- dezvoltarea țesuturilor tinere;
- funcționarea normală a rădăcinilor și frunzelor.
Calciul este important și pentru calitatea țesuturilor fructului.
Trebuie însă înțeles un lucru: prezența calciului în sol nu garantează automat o concentrație suficientă în fructe. Transportul său depinde de circulația apei în plantă, de transpirație și de stadiul de dezvoltare.
Aplicarea calciului nu reprezintă o soluție garantată împotriva crăpării cireșelor.
Magneziul (Mg) – pentru fotosinteză
Magneziul este atomul central al moleculei de clorofilă. Fără suficient magneziu, frunzele nu pot realiza fotosinteza la capacitate normală.
Deficitul apare frecvent sub forma unei cloroze internervurale: țesutul dintre nervuri se îngălbenește, în timp ce nervurile rămân mai verzi.
Simptomele apar adesea mai întâi pe frunzele mai bătrâne, deoarece magneziul se poate redistribui către țesuturile tinere.
Sulful (S) – pentru formarea proteinelor
Sulful participă la sinteza unor aminoacizi și proteine, precum și la funcționarea enzimelor.
Deficiența este mai puțin frecventă în multe soluri, dar poate apărea în soluri sărace în materie organică sau în anumite condiții de fertilizare.
Microelementele necesare cireșului
Chiar dacă sunt necesare în cantități mici, microelementele au roluri importante.
| Element | Rol principal |
|---|---|
| Fier (Fe) | Formarea clorofilei și procesele de respirație celulară |
| Zinc (Zn) | Activitatea enzimelor și dezvoltarea lăstarilor |
| Bor (B) | Dezvoltarea țesuturilor tinere, înflorirea și fecundarea |
| Mangan (Mn) | Fotosinteză și activitate enzimatică |
| Cupru (Cu) | Funcționarea enzimelor și metabolismul plantei |
| Molibden (Mo) | Metabolismul azotului |
Borul și zincul sunt importante pentru dezvoltarea reproductivă, dar trebuie folosite cu atenție. Diferența dintre o cantitate utilă și una toxică poate fi relativ mică.
Nu este recomandată aplicarea preventivă a unor doze mari de microelemente fără identificarea unei carențe.
2. Ce îngrășăminte se folosesc la cireș?
Fertilizarea poate fi realizată cu îngrășăminte organice, minerale sau printr-o combinație a acestora.
Compostul bine descompus
Compostul matur este una dintre cele mai utile surse de materie organică pentru sol.
Beneficiile sale sunt:
- îmbunătățirea structurii solului;
- stimularea activității microorganismelor;
- creșterea capacității de reținere a apei;
- îmbunătățirea agregării particulelor de sol;
- eliberarea treptată a unor elemente nutritive.
Compostul nu trebuie privit ca un îngrășământ cu formulă constantă. Conținutul său nutritiv depinde de materialele din care a fost obținut și de gradul de maturare.
Se poate distribui într-un strat subțire pe sol, în zona de sub coroana pomului, fără să fie lipit de trunchi.
Gunoiul de grajd bine fermentat
Gunoiul de grajd matur poate furniza materie organică, azot, fosfor, potasiu și alte elemente nutritive.
Este important să fie bine descompus.
Gunoiul proaspăt poate:
- afecta rădăcinile prin concentrații ridicate de săruri și compuși amoniacali;
- dezechilibra nutriția;
- favoriza pierderile de azot;
- introduce semințe de buruieni sau agenți patogeni, în funcție de proveniență și tratare.
Nu se recomandă introducerea gunoiului proaspăt în contact direct cu rădăcinile sau lângă trunchiul pomului.
Îngrășămintele minerale complexe
Îngrășămintele minerale pot conține combinații de azot, fosfor și potasiu, indicate prin formula NPK.
De exemplu:
- NPK 10-10-10;
- NPK 12-12-17;
- NPK 15-15-15.
Aceste formule sunt exemple de produse existente, nu recomandări universale pentru cireș.
Alegerea trebuie făcută în funcție de analiza solului și de necesarul pomului. Un sol care are deja suficient fosfor nu are nevoie automat de un îngrășământ bogat în fosfor.
Îngrășămintele cu potasiu
Sunt utilizate pentru corectarea deficitului de potasiu.
Printre formele întâlnite se numără sulfatul de potasiu și clorura de potasiu.
În alegerea produsului trebuie ținut cont de sensibilitatea culturii la acumularea sărurilor și de proprietățile solului. În anumite situații, sulfatul de potasiu poate fi preferabil, dar alegerea depinde de analiza solului.
Îngrășămintele foliare
Acestea se aplică direct pe frunze și pot furniza anumite elemente nutritive, în special microelemente.
Pot fi utile pentru corectarea unor carențe identificate, dar nu înlocuiesc fertilizarea solului și nici dezvoltarea normală a rădăcinilor.
Aplicarea trebuie făcută conform etichetei produsului, ținând cont de temperatură, umiditate și stadiul vegetativ.
3. Când se fertilizează cireșul?
Momentul aplicării contează aproape la fel de mult ca tipul îngrășământului.
Primăvara – înainte și la începutul vegetației
Primăvara este perioada în care pomul începe să utilizeze rezervele acumulate în anul precedent și să dezvolte frunze, flori și lăstari.
În funcție de analiza solului și de starea pomului, se poate aplica o parte din fertilizarea necesară.
Azotul este elementul care necesită cea mai mare atenție în această perioadă.
Nu este recomandat să se administreze automat aceeași cantitate tuturor cireșilor. Un pom tânăr, cu dezvoltare slabă, are alte nevoi decât unul matur, cu creștere vegetativă excesivă.
În timpul creșterii fructelor
În această etapă, pomul utilizează apă și nutrienți pentru dezvoltarea fructelor și susținerea frunzișului.
O fertilizare suplimentară nu este obligatorie în fiecare livadă.
Dacă există fertigare prin picurare, nutrienții pot fi distribuiți fracționat, în cantități adaptate necesarului și disponibilității apei.
Nu trebuie aplicate soluții concentrate direct lângă trunchi sau pe rădăcini.
După recoltare – refacerea rezervelor
Perioada de după recoltare este importantă pentru pregătirea pomului pentru sezonul următor.
Frunzele continuă fotosinteza și contribuie la acumularea rezervelor nutritive în rădăcini, trunchi și ramuri.
În funcție de starea pomului, sol și producția obținută, se poate lua în calcul o fertilizare de refacere.
Trebuie evitat excesul de azot aplicat prea târziu, deoarece poate stimula creșteri noi care nu au timp să se matureze înainte de venirea frigului.
Toamna – materie organică și corectarea solului
Toamna poate fi un moment potrivit pentru:
- aplicarea compostului matur;
- administrarea gunoiului de grajd bine fermentat;
- încorporarea unor amendamente recomandate de analiza solului;
- corectarea deficiențelor de fosfor și potasiu, dacă acestea au fost confirmate.
Nu este necesar să se fertilizeze puternic fiecare pom înainte de iarnă.
4. Cum se fertilizează cireșul în funcție de vârstă?
Nevoile nutritive se schimbă pe măsură ce pomul crește și începe să producă.
Cireșul în primul an după plantare
În primul an, prioritatea este dezvoltarea sistemului radicular și prinderea pomului.
Dacă groapa a fost pregătită corect și solul are fertilitate suficientă, nu este necesară o fertilizare puternică.
Se recomandă:
- menținerea solului afânat la suprafață, fără să fie rănite rădăcinile;
- eliminarea buruienilor din jurul pomului;
- păstrarea unui strat de mulci;
- udarea corespunzătoare;
- evitarea excesului de azot.
Un pom tânăr care nu crește suficient nu trebuie fertilizat automat. Trebuie verificate și calitatea rădăcinilor, umiditatea solului, adâncimea de plantare și starea portaltoiului.
Cireșul între 2 și 4 ani
În această perioadă, pomul își formează coroana și dezvoltă structura permanentă.
Are nevoie de o nutriție echilibrată, dar nu trebuie forțată creșterea vegetativă.
Se urmăresc:
- lungimea anuală a lăstarilor;
- culoarea frunzelor;
- dezvoltarea ramurilor;
- starea mugurilor;
- aspectul general al pomului.
Dacă lăstarii cresc foarte puternic, fertilizarea cu azot trebuie reevaluată.
Cireșul matur, aflat pe rod
Pomii maturi consumă nutrienți atât pentru creștere, cât și pentru formarea fructelor și a mugurilor pentru anul următor.
Fertilizarea trebuie adaptată la:
- cantitatea de fructe recoltată;
- vigoarea pomului;
- analiza solului;
- eventualele carențe;
- disponibilitatea apei.
Un cireș care produce mult nu trebuie fertilizat doar pe baza cantității de fructe. Trebuie analizată și creșterea anuală a ramurilor.
5. Cum se aplică îngrășământul în jurul cireșului?
O greșeală frecventă este aplicarea îngrășământului chiar lângă trunchi.
Cele mai multe rădăcini absorbante sunt distribuite în sol, în zona coroanei și uneori dincolo de proiecția acesteia.
Pentru aplicare:
- Distribuie îngrășământul pe sol în zona rădăcinilor active.
- Evită contactul direct cu trunchiul.
- Nu pune granule concentrate în contact cu rădăcinile.
- Dacă produsul trebuie încorporat, lucrează superficial, fără să rănești rădăcinile.
- Udă după aplicare, dacă produsul și condițiile de sol permit acest lucru.
La pomii cu picurare, îngrășămintele solubile pot fi administrate prin fertigare, dar numai dacă instalația este compatibilă cu produsul și dacă sunt respectate concentrațiile recomandate.
Într-un sol uscat, aplicarea îngrășămintelor solubile poate crește concentrația sărurilor din jurul rădăcinilor. De aceea, fertilizarea trebuie corelată cu udarea.
6. Fertilizarea cireșului în zonele secetoase
În sudul României, fertilizarea trebuie adaptată la perioadele lungi fără precipitații.
Într-un sol uscat, rădăcinile absorb mai greu nutrienții. În plus, îngrășămintele minerale pot crește concentrația soluției solului și pot accentua stresul osmotic.
Pentru cireșii cultivați în condiții de secetă sunt utile următoarele măsuri:
1. Folosește compost matur
Materia organică îmbunătățește structura solului și contribuie la reținerea apei.
2. Menține solul acoperit
Un strat de mulci din materiale vegetale reduce evaporarea și limitează dezvoltarea buruienilor.
Mulciul nu trebuie să atingă scoarța trunchiului, deoarece poate menține umiditatea excesivă în zona coletului.
3. Evită fertilizarea în perioadele de secetă severă
Nu aplica îngrășăminte concentrate într-un sol foarte uscat. Așteaptă condiții în care pomul poate utiliza nutrienții fără să fie supus unui stres suplimentar.
4. Nu stimula creșterea excesivă
În condiții de apă limitată, un pom cu prea multă masă vegetativă poate avea dificultăți în susținerea creșterii.
5. Protejează rădăcinile
Evită să sapi adânc sub coroana cireșului. Rădăcinile absorbante sunt importante pentru preluarea apei și nutrienților.
7. Cum recunoaștem carențele nutritive la cireș?
Aspectul frunzelor poate oferi indicii, dar simptomele nu reprezintă întotdeauna un diagnostic sigur.
| Element | Simptome posibile |
|---|---|
| Azot | Frunze mai mici și îngălbenire generală, creștere slabă |
| Fosfor | Creștere redusă și dezvoltare deficitară |
| Potasiu | Îngălbenirea sau necrozarea marginilor frunzelor |
| Magneziu | Îngălbenire între nervuri, mai ales pe frunzele bătrâne |
| Fier | Cloroză între nervuri pe frunzele tinere |
| Zinc | Frunze mici, înghesuite și internoduri scurte |
| Bor | Probleme de dezvoltare a țesuturilor tinere și de fructificare |
Atenție: frunzele galbene nu înseamnă întotdeauna lipsă de îngrășământ
Cloroza poate apărea și din cauza:
- solului prea alcalin;
- excesului de apă;
- drenajului slab;
- rădăcinilor deteriorate;
- compactării solului;
- bolilor;
- secetei;
- unor dezechilibre între elementele nutritive.
De exemplu, fierul poate exista în sol în cantități suficiente, dar să fie greu accesibil rădăcinilor la un pH ridicat.
În această situație, simpla aplicare a unui îngrășământ complex poate să nu rezolve problema.
Pentru identificarea corectă a carențelor se recomandă analiza solului și, când este necesar, analiza frunzelor.
8. Este bună cenușa de lemn pentru fertilizarea cireșului?
Cenușa de lemn poate conține potasiu, calciu și alte elemente minerale.
Totuși, compoziția sa este variabilă și depinde de tipul lemnului și de condițiile de ardere.
Cenușa are și un efect alcalinizant, ceea ce înseamnă că poate crește pH-ul solului.
Este important să nu fie aplicată în cantități mari, mai ales:
- pe soluri deja alcaline;
- în jurul pomilor cu simptome de cloroză ferică;
- împreună cu îngrășăminte azotate amoniacale;
- în contact direct cu rădăcinile.
Nu folosi cenușă provenită din arderea lemnului vopsit, tratat chimic sau a deșeurilor.
Cenușa poate fi utilă în anumite situații, dar nu înlocuiește un plan de fertilizare bazat pe analiza solului.
9. Calendar orientativ pentru fertilizarea cireșului
Calendarul trebuie adaptat la vreme, vârsta pomului și condițiile locale.
| Perioada | Lucrarea recomandată |
|---|---|
| Februarie–martie | Evaluarea pomului și pregătirea fertilizării de primăvară |
| Martie–aprilie | Aplicarea fertilizanților necesari, în funcție de analiză și starea pomului |
| Aprilie–mai | Monitorizarea creșterii, frunzelor și dezvoltării fructelor |
| Mai–iunie | Fertigare fracționată, dacă există instalație și necesar confirmat |
| Iunie–iulie | Recoltare și evaluarea producției |
| Iulie–august | Menținerea frunzișului sănătos și, dacă este justificat, refacerea rezervelor |
| Septembrie–octombrie | Aplicarea materiei organice și corectarea solului, dacă este necesar |
| Noiembrie | Protejarea solului și pregătirea pomului pentru repaus |
În zonele secetoase, aplicările trebuie corelate cu precipitațiile și udarea. Nu fertiliza doar pentru că a sosit o anumită lună.
10. De ce analiza solului este atât de importantă?
Analiza solului ajută la stabilirea cantităților de nutrienți care trebuie administrate.
Aceasta poate indica:
- pH-ul solului;
- conținutul de materie organică;
- nivelul fosforului disponibil;
- nivelul potasiului schimbabil;
- unele elemente secundare;
- salinitatea, atunci când este analizată.
Pentru o livadă, este utilă și analiza foliară, care arată ce elemente a reușit efectiv pomul să absoarbă.
Diferența este importantă: un element poate exista în sol, dar să nu fie disponibil plantei din cauza pH-ului, umidității sau interacțiunilor cu alți nutrienți.
Un plan corect de fertilizare trebuie să țină cont de ambele aspecte: ce există în sol și ce reușește pomul să utilizeze.
11. Greșeli frecvente în fertilizarea cireșului
Aplicarea prea multor îngrășăminte. Excesul de nutrienți poate dezechilibra dezvoltarea pomului și poate afecta absorbția altor elemente.
Folosirea anuală a aceleiași formule NPK. Solurile și pomii nu au aceleași nevoi în fiecare an.
Aplicarea gunoiului proaspăt. Poate afecta rădăcinile și poate dezechilibra nutriția.
Fertilizarea în timpul secetei severe. Rădăcinile nu pot utiliza eficient nutrienții, iar salinitatea locală poate crește.
Aplicarea îngrășământului lângă trunchi. Zona imediat apropiată de trunchi nu este neapărat zona cu cea mai mare activitate a rădăcinilor absorbante.
Administrarea excesivă de azot. Pomul poate dezvolta prea mulți lăstari și o coroană prea deasă.
Corectarea simptomelor fără diagnostic. Frunzele galbene pot indica probleme de apă, pH sau rădăcini, nu doar o carență nutritivă.
Întrebări frecvente despre fertilizarea cireșului
Când este cel mai bine să fertilizăm cireșul?
Fertilizarea de primăvară este frecvent importantă, dar poate fi completată după recoltare sau toamna, în funcție de analiza solului și de starea pomului.
Ce îngrășământ este bun pentru cireșii pe rod?
Nu există o formulă universală. Un îngrășământ echilibrat poate fi potrivit numai dacă elementele din compoziția sa corespund necesarului solului și pomului.
Pot fertiliza cireșul numai cu gunoi de grajd?
Gunoiul de grajd bine fermentat poate contribui la fertilitatea solului, dar nu garantează un aport echilibrat al tuturor nutrienților. Este preferabil să fie folosit împreună cu un plan de fertilizare adaptat solului.
Pot folosi cenușă de lemn la cireș?
Da, în anumite condiții, dar cu prudență. Cenușa poate crește pH-ul și nu este potrivită pentru toate tipurile de sol.
De ce are cireșul frunze galbene?
Cauzele pot fi deficitul de azot, magneziu sau fier, dar și excesul de apă, seceta, compactarea solului ori problemele rădăcinilor. Diagnosticul trebuie făcut înainte de aplicarea îngrășămintelor.
Trebuie fertilizat cireșul în primul an?
Nu neapărat. Dacă solul este fertil și pomul s-a prins bine, prioritatea este udarea, eliminarea buruienilor și dezvoltarea rădăcinilor. Fertilizarea excesivă poate afecta echilibrul dintre rădăcini și partea aeriană.
Pot aplica îngrășământ direct pe frunze?
Da, există fertilizanți foliari, dar trebuie utilizați pentru elemente și situații specifice, respectând concentrația și instrucțiunile de pe etichetă.
Concluzie
Fertilizarea cireșului nu înseamnă să aplicăm cât mai multe îngrășăminte, ci să oferim pomului exact nutrienții de care are nevoie.
Azotul susține creșterea, fosforul participă la metabolismul energetic, potasiul contribuie la reglarea apei și dezvoltarea fructelor, iar calciul, magneziul și microelementele susțin funcționarea normală a țesuturilor.
Cele mai bune rezultate se obțin prin combinarea materiei organice cu fertilizarea minerală justificată de analiza solului, menținerea umidității și monitorizarea atentă a pomului.
Un cireș bine hrănit nu este neapărat cel cu cele mai multe frunze sau cele mai lungi ramuri, ci acela care dezvoltă echilibrat coroana, formează muguri de rod sănătoși și produce constant.
