Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantă perenă cunoscută pentru rădăcina sa dulce, utilizată de secole în alimentație și în preparate tradiționale. Face parte din familia leguminoaselor, fiind înrudit cu mazărea și fasolea. Deși nu este foarte răspândit în grădinile din România, poate fi cultivat cu succes dacă îi oferim suficientă căldură, lumină și un sol potrivit.
1. Cum recunoaștem lemnul-dulce?
Lemnul-dulce este o plantă erbacee perenă, care poate ajunge la aproximativ 1–1,5 metri înălțime. Are frunze compuse, formate din numeroase foliole, și flori mici, de culoare liliachie sau violet-pal, grupate în inflorescențe.
Partea cea mai valoroasă este sistemul subteran, alcătuit din rădăcini și rizomi care se extind în sol. Acestea conțin glicirizină, substanța responsabilă pentru gustul caracteristic, mult mai dulce decât cel al zahărului obișnuit.
2. Alegerea locului și pregătirea solului
Lemnul-dulce preferă locurile însorite și călduroase. Se dezvoltă bine într-un sol adânc, afânat și bine drenat, deoarece rădăcinile sale pătrund în profunzime și au nevoie de spațiu.
Înainte de plantare, putem încorpora compost matur și putem îndepărta buruienile perene. Solurile compacte sau cele în care apa stagnează trebuie îmbunătățite înainte de înființarea culturii.
Deoarece rădăcinile se extind lateral și în profunzime, alegem un loc permanent, unde planta să nu încurce celelalte culturi. Într-o grădină mică, putem lua în calcul un spațiu delimitat pentru a controla răspândirea rădăcinilor.
3. Cum se înmulțește lemnul-dulce?
Există două metode principale de înmulțire.
Prin semințe: semințele au un înveliș rezistent, care poate întârzia germinarea. Scarificarea ușoară a învelișului și înmuierea semințelor în apă pot ajuta, fără a deteriora embrionul. Semănăm într-un substrat afânat, la căldură, și păstrăm umiditatea moderată.
Prin divizarea rădăcinilor sau rizomilor: este o metodă practică atunci când avem deja o plantă matură. Separăm porțiuni sănătoase, cu muguri viabili, și le plantăm într-un sol pregătit corespunzător.
Înmulțirea vegetativă permite, de regulă, obținerea mai rapidă a unor plante bine dezvoltate.
4. Udarea și îngrijirea
În primul an, udăm regulat, mai ales în perioadele secetoase, pentru a ajuta planta să se înrădăcineze. După instalare, lemnul-dulce suportă relativ bine perioadele fără ploaie, dar dezvoltarea rădăcinilor este mai bună când solul nu se usucă excesiv.
Nu trebuie să menținem pământul permanent îmbibat cu apă. Primăvara putem aplica un strat de compost, iar mulcirea ajută la păstrarea umidității și la reducerea buruienilor.
Partea aeriană se poate usca toamna, în timp ce rădăcinile rămân în sol și pot produce lăstari în sezonul următor.
5. Când se recoltează rădăcina?
Rădăcina nu se recoltează, de regulă, în primul an. Este nevoie de mai mult timp pentru dezvoltarea unui sistem subteran consistent, iar momentul recoltării depinde de condițiile de cultură și de scopul utilizării.
Recoltarea se face cu grijă, deoarece rădăcinile pot pătrunde adânc în pământ. După scoatere, acestea se curăță, se spală și se usucă în condiții igienice și bine aerisite.
Dacă dorim să păstrăm planta în grădină, nu recoltăm întregul sistem radicular. Putem lăsa o parte sănătoasă pentru regenerare, deși dezvoltarea ulterioară poate fi afectată de cât de mult am îndepărtat.
6. Utilizări și precauții
Extractele din lemn-dulce sunt utilizate în unele produse alimentare, dulciuri și preparate tradiționale. Rădăcina conține compuși care au fost studiați pentru diverse efecte biologice, însă utilizarea medicinală nu este lipsită de riscuri.
Atenție: glicirizina poate crește tensiunea arterială, poate determina scăderea potasiului din sânge și poate provoca retenție de lichide sau tulburări de ritm cardiac. Lemnul-dulce poate interacționa cu diuretice, medicamente pentru tensiune și alte tratamente.
Persoanele cu hipertensiune, boli cardiace sau renale și cele care iau medicamente ar trebui să evite produsele cu glicirizină fără recomandare medicală. În sarcină, utilizarea medicinală trebuie evitată. Produsele deglicirinizate au un profil diferit, dar trebuie și ele alese cu atenție.
Concluzie
Lemnul-dulce este o plantă perenă interesantă, cu rădăcini aromate și un potențial bun de cultivare în zonele însorite ale României. Are nevoie de un sol adânc, de udare atentă în primii ani și de spațiu pentru dezvoltarea rădăcinilor. Cultivarea sa poate fi o experiență utilă pentru grădinarii care doresc să diversifice plantele din grădină, cu respectarea precauțiilor privind utilizarea rădăcinii.
