Ginkgo biloba – cultivare, îngrijire și înmulțire în grădină

 Ginkgo biloba, cunoscut și sub numele de arborele pagodelor sau arborele cu frunze de evantai, este unul dintre cei mai vechi arbori existenți pe Pământ. Este considerat un „fosil viu”, deoarece grupul din care face parte are o istorie de sute de milioane de ani.

Originar din China, ginkgo este apreciat pentru frunzele sale în formă de evantai, care devin galben-aurii toamna. Este un arbore ornamental rezistent, longeviv și relativ ușor de întreținut, potrivit și pentru grădinile din România.

1. Alegerea locului de plantare

Ginkgo biloba preferă locurile însorite, unde poate primi cel puțin 6 ore de lumină directă pe zi. Tolerează și semiumbra, însă dezvoltarea coroanei poate fi mai lentă.

Se adaptează la o gamă destul de largă de soluri, dar crește cel mai bine în pământ fertil, afânat și bine drenat. După ce se stabilește, suportă destul de bine perioadele moderate de secetă.

Înainte de plantare, trebuie să ținem cont de dimensiunea pe care o poate atinge. Un exemplar obișnuit poate depăși 15–20 de metri înălțime în condiții favorabile. De aceea, nu este indicat să îl plantăm prea aproape de casă, de conducte sau de alte construcții.

2. Când și cum plantăm ginkgo

Cele mai potrivite perioade pentru plantare sunt toamna, după căderea frunzelor, și primăvara, înainte de pornirea puternică în vegetație.

Pașii de plantare sunt simpli:

  1. Săpăm o groapă de aproximativ două ori mai lată decât balotul de rădăcini.
  2. Afânăm ușor pământul de pe fundul și marginile gropii.
  3. Așezăm arborele astfel încât coletul să rămână la nivelul solului.
  4. Umplem groapa cu pământul extras și presăm ușor.
  5. Udăm abundent după plantare, pentru a elimina golurile de aer din jurul rădăcinilor.

Nu este necesar să adăugăm îngrășăminte puternice direct în groapă. În primul an, urmărim mai ales ca arborele să se înrădăcineze corect.

3. Udarea și îngrijirea

În primii doi-trei ani, ginkgo are nevoie de udări regulate în perioadele secetoase. Este mai bine să udăm abundent și mai rar decât să administrăm cantități foarte mici de apă în fiecare zi.

Un strat de mulci organic de aproximativ 5–8 cm poate ajuta la păstrarea umidității și la limitarea buruienilor. Lăsăm însă câțiva centimetri liberi în jurul trunchiului, pentru a evita menținerea umezelii direct la baza acestuia.

După ce rădăcinile s-au dezvoltat, arborele devine mai tolerant la condițiile obișnuite din grădină. Totuși, solurile permanent îmbibate cu apă pot afecta sănătatea rădăcinilor.

4. Cum înmulțim Ginkgo biloba

Ginkgo poate fi înmulțit prin semințe sau prin butași, însă fiecare metodă are particularitățile sale.

Înmulțirea prin semințe: semințele necesită, de regulă, o perioadă de pregătire și condiții adecvate pentru germinare. Plantele obținute cresc relativ lent în primii ani. În plus, nu putem ști sigur dacă un exemplar tânăr va fi mascul sau femelă până când ajunge la maturitate.

Înmulțirea prin butași: butașii semilemnoși sau lemnificați pot fi utilizați în funcție de sezon și de tehnica aplicată. Înrădăcinarea poate fi dificilă și nu reușește întotdeauna, motiv pentru care această metodă necesită răbdare.

Dacă dorim un arbore ornamental cu anumite caracteristici, putem cumpăra un exemplar de la o pepinieră. Soiurile selecționate se înmulțesc de obicei vegetativ pentru a-și păstra caracteristicile.

5. Mascul sau femelă? Un detaliu important

Ginkgo este o specie dioică, ceea ce înseamnă că florile masculine și cele feminine se dezvoltă pe arbori diferiți.

Arborii femeli produc semințe învelite într-un strat cărnos care, când se descompune, poate avea un miros foarte neplăcut. Din acest motiv, pentru grădinile de lângă locuințe sunt adesea preferați arborii masculi sau soiurile de pepinieră cu sex cunoscut.

Trebuie să știm că sexul nu poate fi identificat sigur doar după forma frunzelor. Dacă dorim să evităm fructificarea, alegem un exemplar identificat corespunzător de furnizor.

6. Tăierea și protecția arborelui

Ginkgo dezvoltă, de obicei, o coroană naturală și nu necesită tăieri frecvente. Îndepărtăm ramurile uscate, rupte sau bolnave și intervenim asupra celor care se intersectează, folosind unelte curate.

Tăierile severe nu sunt recomandate fără un motiv clar. Dacă arborele trebuie format, intervenim moderat, de preferat în perioada de repaus vegetativ, evitând rănirea inutilă a trunchiului.

Specia este, în general, rezistentă la numeroase boli și dăunători, dar exemplarele tinere trebuie protejate de deteriorări mecanice și de condiții extreme.

7. Frunzele de ginkgo și utilizarea medicinală

Frunzele de ginkgo sunt folosite pentru obținerea unor extracte standardizate comercializate ca produse medicinale sau suplimente. Cercetările au evaluat aceste extracte în diverse situații, dar beneficiile nu sunt garantate pentru toate problemele de sănătate, iar frunzele culese din grădină nu sunt echivalente cu produsele standardizate.

Nu este recomandat să preparăm ceaiuri sau tincturi din frunze culese acasă, deoarece concentrația substanțelor active poate varia, iar siguranța nu poate fi apreciată doar după aspectul plantei. Suplimentele cu ginkgo pot crește riscul de sângerare și pot interacționa cu medicamente, inclusiv anticoagulante. Înainte de utilizare, este bine să cerem sfatul medicului sau farmacistului.

Concluzie

Ginkgo biloba este un arbore ornamental remarcabil, cu frunze decorative, rezistență bună și o longevitate impresionantă. Dacă alegem un loc potrivit, îi oferim apă în primii ani și ținem cont de dimensiunea sa la maturitate, îl putem avea în grădină timp de multe decenii. Alegerea unui exemplar de pepinieră, mai ales dacă dorim să evităm fructele cu miros neplăcut, poate simplifica mult cultivarea.