Piersicul (Prunus persica)

Descriere
Piersicul este un pom fructifer ce apartine familiei Rosaceae, si este cultivat cu usurinta. La maturitate atinge inaltimi de 4-6 m. Florile sunt albe-roz si apar primavara devreme in lunile martie-aprilie. Fructele sunt carnoase si zemoase si cu gust placut.

Cerinte
Solul. In general, piersicului ii prieste solurile lutoase, luto-nisipoase, permeabile, fertile si calde. Este de preferat sa se evite solurile grele, reci si argiloase.
Temperatura. Piersicul poate fi afectat de temperaturile scazute pe timpul iernii. In schimb prefera caldura si rezista bine la temperaturile ridicate din timpul verii.
Lumina. In aceasta privinta nevoile sunt mari. Astfel, se aleg locurile insorite, de preferat cu expozitie sudica. Daca nu se respecta aceasta cerinta, piersicul va produce in cantitati reduse si cu fructe mici.
Apa. Piersicul este o specie care rezista bine la seceta. Pentru a creste in bune conditii, in zonele lipsite de precipitatii, piersicul trebuie udat cu regularitate. Cerinte deosebite sunt in perioada formarii fructelor si se evita irigarea in exces.

Obtinerea materialului saditor
Putem alege sa plantam samburi dar va rodi cu fructe mai mici, de aceea se alege metoda prin altoire. Portaltoii care pot fi folositi sunt corcodusul, piersicul franc (obtinut din samanta), porumbarul sau migdalul.

Plantatul
Se poate planta primavara devreme dar cel mai potrivit este sa se faca toamna intrucat se obtine un procent mai mare de prindere a pomilor.
Inainte de toate se desfunda terenul prin aratura adanca, dupa care se trece la saparea gropilor.
Distanta de plantare va fi in functie de soiurile folosite. In general, se lasa 3-4m intre pomi si 5-6m intre randuri.
Inainte de plantare , radacinile puietilor se fasoneaza si se elimina cele uscate sau mucegaite urmand ca sa le mocirlim cu amestec de balegar si pamant galben pentru a stimula inradacinarea.
In gropile facute se adauga ingrasamant, se aseaza pomul cu cotletul la 4 cm deasupra solului si apoi , se fixeaza tutorele pentru sustinerea in primii ani de vegetatie. Se uda si se musuroieste pentru protectia in timpul iernii.
Intrucat majoritatea soiurilor de piersic sunt autofertile nu se va pune problema aranjarii soiurilor in parcela, totusi daca urmarim recoltarea fructelor pe o perioada mai mare de timp si intrucat fructele sunt destul de perisabile, atunci alegem soiuri diferite care fructifica la perioade diferite.

Lucrari de intretinere
Intrucat piersicul are nevoi mari de lumina se efectueaza taieri pentru formarea coroanei de tip vas, palmeta etajata sau libera. Se elimina  lastarii care incarca interiorul pomului si de asemenea cei uscati sau rupti.
Irigarea piersicului este necesara pentru a avea productii ridicate si de calitate. Se recomanda udarea prin picurare ca fiind cea mai economica. Nevoi sporite de apa sunt in perioada infloririi, la intarirea endocarpului si cand se formeaza fructele.
Terenul se va prasi pentru combaterea buruienilor si pentru afanarea solului.

Boli si daunatori
Bolile care pot aparea la piersic sunt: basicarea frunzelor, ciuruirea bacteriana, fainarea sau monilioza
Daunatorii care ataca piersicul sunt: afidele, molia lastarilor sau a fructelor, paduchi de frunze, viespile fructelor si viermele fructelor.
Pentru a nu compromite pomii sau recolta se va aplica tratamente fitosanitare.

Productivitate
Piesicul intra devreme pe rod chiar si dupa numai 2 ani de la plantare. Cantitatea de fructe recoltate creste de la an la an si ofera productii timp de 12-15 ani.

Recoltare
Fructele au nevoie de cca 80 de zile (pt. soiurile timpurii) si de140 de zile (pt. soiurile tarzii) de la inflorit pentru a se maturiza si a fi bune de consum. Recoltarea fructelor se face selectiv cand acestea sunt coapte si colorate complet.
Fructele se pastreaza un timp scurt la rece iar pentru o perioada mai lunga se alege metoda deshidratarii (uscarea sub forma de poame).